Plânge pământu-ntruna și oftează.
Ne batem joc de el, ce mai contează.
Cât face pentru noi acest pământ.
Iar noi îl sugem de păduri si zăcământ.
Ce mai contează, de-i cărbune sau petrol.
Că-i pe deasupra, sau e din subsol.
Din râurii, fluvii, mării și din oceane.
Planeta suferă tăcută, dar nu doarme.
Distrugem totul, totul în neștire.
Doar pentru bani și multă-mbogățire.
Distrugem totul,chiar făr-de gândire.
Ce vom lăsa urmașilor ca moștenire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu