vineri, 15 iulie 2011

"Universuri paralele"

Ce am putea vedea în drumul de la serviciu acasă sau invers, dacă nu am fi furaţi de cotidian... Este universul din jurul nostru... poate un univers paralel...
"Nu trebuie să oprim explorarea. Şi finalul tuturor explorărilor noastre va fi să ajungem în locul de unde am început şi pe care îl cunoaştem de prima dată."
T.S. ELIOT

duminică, 3 iulie 2011

Cetatea ascunsă Tamasidava...

"Îndreptarul geografic al lui Ptolemeu" marcheză existenţa pe valea Siretului a nu mai puţin de trei dave, importante centre de producţie, comerciale, politice şi militare. Davele prezentau caracteristici asemănătoare polisurilor (oraşelor) antice.......
.... Tamasidava, acropola denumită sugestiv de localnici Cetăţuia, a fost unul dintre importantele centre economice ale geto-dacilor din Moldova....
Sâmbătă 2 iulie 2011, împreună cu doi prieteni pornim spre situl arheologic, pe care îl mai văzusem în urmă cu 17 ani. Căutând cărarea spre sit, mii de flori în culori de sărbătoare se aştern în faţa noastră.
La tot pasul avem sentimentul că natura a redevenit stăpâna locurilor.
Ultimul străjer al Cetăţuiei ne întâmpină maiestuos.
Acolo unde acum 17 ani vedeam elevi cu şpaclul, pensula şi măturica, sub îndrumarea arheologului Viorel Căpitanu, liniştea ne copleşeşte.
În locul copiilor urmărim valsul fluturilor şi al gâzelor netulburat de prezenţa noastră.
Gândurile noastre se împletesc în imaginar cu ale străjerului contemplând cei peste 2000 de ani trecuţi peste Cetaţuie.
Coborâm la baza cetăţii şi observăm un căutător ce scormoneşte neobosit printre pietrele micuţei plaje....
... un prinţ păun încălzindu-se pe faleza mângâiată de soare....
... o ploşniţă ce se pregăteşte să evadeze în următoarea zi.
O ultimă privire înainte de a ne întoarce din locul în care timpul s-a oprit de 2000 de ani.
 La ieşirea din cetatea Tamasidavei suntem răsplătiţi cu spectacolul de culori şi mireasma îmbătătoare a florilor de câmp....
.... şi o arie de triluri divine.
Din nou originile noastre se amestecă în negura istoriei, albul pur se face roşu înflăcărat care rapid devine vineţiu sfârşind în negrul nopţii.....
În loc de epilog:
"Gradul de cultură a unui popor se recunoaşte după starea muzeelor sale". Grigore ANTIPA

vineri, 1 iulie 2011