duminică, 13 martie 2011

Leoaica...

Mi-am dus mâna la sprânceană,
la tâmplă şi la bărbie,
dar mâna nu le mai ştie.
Şi alunecă-n neştire
pe-un deşert în strălucire,
peste care trece-alene
o leoaică arămie
cu mişcările viclene,
încă-o vreme,
şi-ncă-o vreme...

8 comentarii:

  1. Frumoasa poezia si minunata descrierea leoaicei ;)

    RăspundețiȘtergere
  2. Fugiti oameni buni!!!Ce faci Costele,tu esti imblanzitorul de leoaice??

    RăspundețiȘtergere
  3. @ Ana Maria
    Îmi place la nebunie poezia!

    @ fotolucian
    Nu sunt îmblânzitor Lucian, eu sunt vânătorul!
    ;)

    RăspundețiȘtergere
  4. Suuuuuperb! Ce te mai pui ca mi-s leoaica (zodia) si-mi place Nichita de mor! Ce surpriza minunata! Iar poza... e de nota 20!!!

    RăspundețiȘtergere
  5. @ Maria
    Mulţumesc frumos!
    Sunt frumoşi leii, mai ales leoaicele!
    Şi poezia lui Nichita superbă!

    RăspundețiȘtergere
  6. @ andreea toma
    Am reuşit să prind o clipă din măreţia ei...
    :)

    RăspundețiȘtergere
  7. Aș vrea să spun interesant dar nu cred că acesta este cuvântul pentru poezia asta.

    RăspundețiȘtergere